16 noiembrie, 2015

16 noiembrie – Ziua Internațională pentru Toleranță

Anul acesta, 16 noiembrie – Ziua Internațională pentru Toleranță vine cu o încărcătură emoțională aparte.

Cu 20 de ani în urmă, odată cu adoptarea Declarației de Principii privind ToleranțaUNESCO a dedicat această zi conștientizării pericolului intoleranței și promovării respectului față de diversitate, în toate formele sale.

Multe dintre tragediile și războaiele care îndoliază astăzi atâtea țări nu ar exista dacă instrumentele pe care ni le pune la dispoziție lumea globalizată în care trăim ar fi folosite pentru a-l cunoaște și înțelege pe cel de lângă noi și nu pentru a promova ura, separatismul și intoleranța.

Diversitatea noastră poate fi un atu pentru dezvoltare, iar în ea se află resurse extraordinare pentru acele societăți care pun toleranța în centrul valorilor pe care le prețuiesc și promovează.

Astăzi, mai mult decât oricând, putem reciti primele rânduri ale Declarației de Principii privind Toleranța, adoptată de UNESCO în 1995, pentru a ne reaminti nouă și celor de lângă noi ce înseamnă toleranța și cât de mult poate ea însemna pentru o societate sănătoasă:

Articolul 1. Semnificația toleranței

1.1. Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicație și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar o obligație de ordin etic; ea este, de asemenea, și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.

1.2. Toleranța nu este nici concesie, nici condescendență ori indulgență. Toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora. În nici într-un caz, toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și State.

1.3. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația și Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului.

1.4. În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această privință. Ea semnifică acceptarea faptului că ființele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situația lor, felul de exprimare, comportamente și prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace și de a fi cele care sunt.