22 aprilie, 2014

EUROSFAT 2014: răspunsuri la întrebările venite din public (I)

FacebookTwitterGoogle+Share

Pe 7 aprilie am participat la “EUROSFAT”, forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene, organizat de Europuls și Centrul de resurse pentru participare publică.

Întâlnirea a adus împreună ONG-uri, politicieni, mediu de afaceri și cetățeni pentru a contura pozițiile dar şi așteptările pe care aceștia le au față de Uniunea Europeană. Secțiunea la care am fost invitată s-a numit „Regionalizare și fonduri structurale”, iar discuțiile s-au axat pe teme precum absorbția fondurilor europene, reforma administrativă, regionalizare, descentralizare și experiențele similare din Europa.

La finalul întâlnirii a fost o dezbatere liberă și, ca în multe alte situații, nu a fost timp pentru a răspunde la toate întrebările venite din sală. Pentru că am promis atunci că voi reveni cu răspunsurile la toate întrebările culese, încep cu primele două și într-un viitor articol voi continua cu celelalte răspunsuri.

Prima întrebare este următoarea:

Procesul de accesare a fondurilor europene a fost foarte greoi pentru România timp de aproximativ cinci ani. Credeți că regiunile viitoare sunt pregătite să acceseze cu succes fondurile europene sau va exista o perioadă de învățare de mai mulți ani?

În România există deja Agenția de Dezvoltare Regională de o bună bucată de vreme. Ea a fost înființată încă din 1998 prin Legea privind dezvoltarea regională. Ulterior, prin legea 315 din 2004 s-au creat regiunile de dezvoltare și cele 8 ADR-uri. De atunci, aceste agenții au trecut prin experiența administrării programelor Phare, SAPARD și ISPA, apoi, din 2007, a instrumentelor structurale și de coeziune.

Se creează astfel avantajul ca aceste structuri să nu pornească de la zero în momentul trecerii la o nouă formă de organizare a regiunilor de dezvoltare. Pot spune că deja s-a acumulat o experiență importantă și există know-how-ul necesar.

Întârzierile, blocajele și problemele apărute în gestionarea programelor de finanțare aferente perioadei 2007-2013 au fost generate, în cea mai mare parte, de către structurile administrației centrale implicate, de către ministere. Aici, procedurile de achiziții, lipsa de capacitate instituțională, lipsa de experiență la nivelul resurselor umane, birocrația foarte stufoasă, toate acestea au dus la situația de azi când trebuie salvat ce mai este de salvat, pe ultima sută de metri.

La nivelul regiunilor, a structurilor administrative, se va putea face un transfer de experiență. Cunoștințele acumulate în perioada ce tocmai s-a încheiat la 31 decembrie 2013 nu se pierd și vor avea aplicabilitate și în noile condiții.

Această experiență anterioară este esențială pentru că, în mod evident, nu ne mai putem permite o altă perioadă “de învățare” care să dureze ani la rând.

A doua întrebare la care răspund aici este:

Ați menționat că ați colaborat cu domnul Boștinaru în mandatul precedent. Cum vedeți viitoarea colaborare a europarlamentarilor PNL cu cei PSD, în condițiile destrămării USL?

Din experiența celor aproape șase ani în Parlamentul European, vă pot spune că europarlamentarii care reprezintă România la Bruxelles, pe proiecte care vizează România, întotdeauna colaborează. Există o informare și o consultare reciprocă precum și o coordonare în momentul votului.

În privința colaborării cu domnul Boștinaru, ea a început cu mult înainte existenței chiar și a ideii de USL. Încă din 2007 a existat această relație și vă pot da exemplul expoziție de fotografie dedicată Deltei Dunarii – “Delta Dunării: Patrimoniu european”, însoțită de prima conferință de profil la Parlamentul European, cu tema “Delta Dunării: natură și dezvoltare durabilă în Europa”, pe care le-am organizat împreună cu domnul Victor Boștinaru, cu implicarea ambelor grupuri politice (ALDE și PES).

Colaborarea europarlamentarilor români în Parlamentul European este foarte importantă atunci când vorbim de proiecte de interes pentru România. În astfel de cazuri fiecare dintre noi discută cu colegii din grupul său politic, informează și adună sprijin astfel încât, la momentul votului, să existe acea majoritate necesară, iar interesele României să fie respectate.

Sunt sigură că din acest punct de vedere lucrurile nu se vor schimba nici pe viitor, ci din contră, experiența acumulată va ajuta în strângerea sprijinului pentru proiectele care generează efecte pozitive în viața românilor, iar când sunt cazuri de situații defavorabile acestea să fie evitate sau compensate.