4 mai, 2018

GasGate: vor reusi lobby-ul Gazprom si presiunea Germaniei sa puna capac scandalului?

(Articol aparut in Ziarul Puterea)

Scriam in urma cu o saptamana despre documentul de 272 de pagini[1], ajuns din birourile Directoratului General pentru Competitie (DG Comp) direct in presa. Rezultatul unei anchete anti-trust demarate de catre Comisia Europeana in 2011, si finalizata in 2015, asteapta de cel putin trei ani de zile o decizie a Comisiei.

Pentru a avea o idee despre cat de repede se deruleaza astfel de investigatii si cam care e rezultatul lor, putem face o comparatie cu procedura similara initiata de DG Comp impotriva Google, in 2010[2]. La cinci ani de la demararea anchetei, in aprilie 2015[3], DG Comp a emis o Comunicare privind Obiectiunile, urmata de o a doua, in iulie 2016[4]. Un an mai tarziu, in iunie 2017[5], Comisia amenda Google cu 2,42 miliarde de EURO si impunea un termen de 90 de zile pentru incetarea abuzului de pozitie dominanta in piata.

Aceasta inseamna ca in cazul Google, la un an de la finalizarea anchetei, aceasta deja a produs efecte, iar acestea inseamna amenzi de miliarde de euro.

In cazul Gazprom asteptam din 2015 o decizie, iar informatiile care rezulta din documentul DG Comp scurs in presa indica doua lucruri: o perioada de gratie de opt ani pentru incetarea abuzului de pozitie dominanta si nicio amenda. Aceasta desi comportamentul abuziv, asa cum reiese din Comunicarea privind Obiectiunile, dateaza cel putin din 2004, a fost facut cu buna stiinta si intentionat si, cel mai grav, Gazprom a actionat mai mult ca un instrument de politica externa al Rusiei si mai putin ca o companie comerciala, supusa legilor pietei.

Lucrurile se complica daca adaugam informatia conform careia investigatia asupra Gazprom era deja gata la sfarsitul lui 2013 – inceputul lui 2014, la finalul mandatului precedentului Comisar pentru Competitie Joaquín Almunia. Atunci insa, concluziile DG Comp sugerau o amenda pentru Gazprom intre 2 si 10 miliarde $. Noul DG Comp, in loc sa finalizeze dosarul, a preferat sa reanalizeze intregul dosar, conform declaratiilor lui Mykhailo Gonchar, presedintele Centre for Global Studies Strategy XXI[6].

Aceasta inseamna ca in cazul Gazprom asteptam de patru ani un efect al anchetei, iar acesta s-ar putea sa se rezume la un simplu set de recomandari ce trebuie transpuse in practica nu in 90 de zile ca in cazul Google ci in opt ani de zile.

Este normal ca in aceasta situatie sa incepem sa ne punem intrebari referitor la impartialitatea Comisiei, sau cel putin a DG Comp si mai ales la capacitatea ei de a apara interesele cetatenilor europeni. Ingrijorarea creste atunci cand informatiile aparute in piata mentioneaza presiuni din partea unor inalti oficiali germani in sensul unei intelegeri avantajoase pentru Gazprom[7].

Pentru a intelege efectul politicilor abuzive ale Gazprom asupra cetatenilor europeni, putem lua ca exemplu cazul Poloniei. Gazul rusesc livrat in Polonia, prin conducta Yamal, este cel mai scump gaz din intreaga Uniune Europeana. Daca ne uitam la harta, vedem cum gazul din Rusia trece intai prin Belarus, apoi prin Polonia si ajunge in Germania, unde devine „gaz UE”. Cand gazul ajunge in Belarus, costa aproximativ 180 $ / 1000 mc. Cand ajunge in Polonia, pretul urca la 350 $ / 1000 mc. Ar putea exista o justificare in distanta suplimentara. Dar, cand acelasi gaz traverseaza si Polonia si ajunge in Germania, pretul scade la 200 $ / 1000 mc.

Luand in considerare aceasta realitate, declaratiile Ministrului de Externe German Sigmar Gabriel si ale Cancelarului Austriac Christian Kern, ce au criticat anul trecut sanctiunile impuse de Senatul SUA impotriva Rusiei, spunand ca ameninta alimentarea cu gaz a Europei, pot fi citite intr-o cu totul alta lumina. Lor li se adauga acuzele formulate de Norbert Röttgen, presedintele Comisiei de Afaceri externe a Bundestagului, care mentioneaza puternica influenta a lobbiului Gazprom in interiorul SPD[8].

Toate aceste elemente se combina cu interesul formulat in mod deschis de catre Germania pentru concretizarea Nord Stream 2, sustinut de investitii directe prin companii precum Uniper, Wintershall sau OMV, si formeaza o imagine foarte ingrijoratoare cu privire la independenta si siguranta alimentarii cu gaz a Uniunii Europene.

Consider ca in aceste conditii se impune o actiune a Parlamentului European, cel putin sub forma audierii celor implicati. Aici este vorba in primul rand despre DG Comp dar si despre diferitii actorii economici mentionati si chiar a unor responsabili politici din tarile membre. Increderea in institutiile europene este un bun castigat cu mare greutate care se poate pierde cu mare usurinta. In plus, a-i lasa pe cetatenii polonezi, bulgari, unguri, cehi, estonieni, letonieni, lituanieni si slovaci sa creada ca au trebuit sa plateasca mai mult pentru gazele achizitionate din Rusia (tarile care fac obiectul dosarului de la DG Comp), doar pentru ca germanii sa plateasca mai putin implica un risc major de fracturare intre estul si vestul Uniunii Europene.

Romania, desi nu apare in analiza DG Comp, nu isi poate permite sa ramana indiferenta. Independenta energetica de care ne bucuram astazi nu inseamna ca suntem izolati de problemele sistemului energetic european. Spre exemplu, proiectul BRUA, pentru care Romania are un interes particular[9], va fi afectat daca intreaga Europa Centrala ajunge sa importe gaz rusesc din Germania.

Daca privim cu atentie la ce se intampla in jur, vedem ca direct sau indirect Gazprom incearca in mod constant sa influenteze si chiar sa controleze piata si politicile energetice europene. Aparent, in Romania, OMV – companie austriaca este unul dintre marii jucatori. Dar, din cand in cand scapa in spatiul public informatii care ar trebui sa ne puna pe ganduri. O astfel de informatie este schimbarea directoarei Directiei de Productie Gaze a OMV, inainte de termen, cu Franck Neel[10]. Aceasta schimbare are loc strategic, inainte de momentul luarii deciziilor privind exploatarea zacamintelor de gaze din Marea Neagra. Ce ingrijoreaza este faptul ca Franck Neel vine cu o recomandare de la Gazprom. OMV nu este total strain de relatiile cu Gazprom nici la nivel mai inalt, actualul CEO Reiner Seele mandrindu-se cu parteneriatul strategic dintre OMV si Gazprom[11].

Mai mult, trebuie sa tinem cont ca practica demonstreaza ca promisiunile sau angajamentele verbale ale Gazprom sunt uneori facute doar pentru a obtine alte avantaje. Este si cazul discutiei despre mentinerea unui tranzit de 10-15 md mc gaze prin Ucraina[12]. Promisiune repetata si prin vocea cancelarului german Angela Merkel[13]. Dar aceste promisiuni sunt facute in acelasi timp cu deschiderea unei discutii complet noi, cea despre un eventual Nord Stream 3[14].

Toti cei afectati de politicile abuzive ale Gazprom ne sunt aliati in multe alte dosare, unde Romania are interesul unor decizii favorabile din partea Comisiei Europene. Asa cum noi ne asteptam la sustinere din partea prietenilor, la fel si ei au nevoie de suportul nostru atunci cand se afla in situatii dificile.

Autoritatile romane trebuie sa fie extrem de atente la tot ce se intampla, atat in vecinatatea noastra, cat si in interior. Nu ar fi de dorit ca peste cativa ani sa ajungem si noi in situatia dificila a Poloniei sau a Bulgariei. Ar fi o situatie extrem de periculoasa, stiind ca entitatile implicate sunt capabile pe de o parte sa deturneze politicile europene in domeniu, iar pe de alta sa refuze aplicarea unei decizii a Curtii Internationale de Arbitraj de la Stockholm[15]. Am fi practic lipsiti de orice sprijin si la mana unor forte deloc prietene.

Impreuna, cele 28 de State Membre, au decis ca au nevoie de stabilitate si securitate energetica si doresc sa scape de dependenta masiva de gazul livrat de Gazprom. Aceasta decizie s-a transpus in acte normative, valabile pentru toate tarile europene si in finantari de la bugetul european de sute de milioane de euro. Actiunile DG Comp si influenta camuflata a Germaniei vin in contradictie cu aceste decizii si legi, iar aceasta situatie nu poate fi tolerata.

[1] https://t.co/TBdBvEuNtr

[2] http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-17-1785_en.htm

[3] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-4780_en.htm

[4] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-2532_en.htm

[5] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-1784_en.htm

[6] https://geostrategy.org.ua/en/

[7] https://www.forbes.com/sites/kenrapoza/2018/04/16/is-germany-protecting-russias-gazprom-from-latest-anti-trust-discovery/#5ad64fd33b72

[8] http://www.spiegel.de/politik/deutschland/us-sanktionen-gegen-russland-angela-merkel-unterstuetzt-sigmar-gabriels-kritik-a-1152445.html

[9] http://www.ramona-manescu.ro/proiectele-energetice-ale-romaniei-in-context-geopolitic/

[10] http://newsenergy.ro/recomandat-de-gazprom-cine-va-coordona-productia-de-gaze-din-marea-neagra-a-omv-petrom/

[11] http://www.bursa.ro/companii-afaceri/rainer-seele-omv-suntem-dedicati-colaborarii-cu-gazprom-si-nu-ne-vom-pune-in-pericol-parteneriatu…&articol=342497.html

[12] http://tass.com/economy/1001473

[13] http://www.mediafax.ro/externe/merkel-ii-transmite-lui-putin-ca-ucraina-nu-poate-fi-exclusa-din-proiectul-nord-stream-2-17125997

[14] https://sputnik.md/russia/20180425/18784622/gazprom-nord-stream-3.html

[15] https://www.ukrinform.net/rubric-economy/2413988-ukraine-warns-eu-of-russias-refusal-to-comply-with-ruling-of-stockholm-arbitration-court.html

Un răspuns la “GasGate: vor reusi lobby-ul Gazprom si presiunea Germaniei sa puna capac scandalului?”

  1. […] nu poate fi tolerată”, a atras atenția europarlamentarul Ramona Mănescu (PPE) în cadrul unui articol de opinie, completând că autoritățile române trebuie să fie extrem de atente la tot ce se întâmplă, […]