20 februarie, 2014

Interviu Business Woman: “Am început schimbările necesare pentru a instaura legea”

FacebookTwitterGoogle+Share

S-a pregătit încă din adolescenţă pentru roluri importante în viaţă, astăzi fiind ceea ce şi-a dorit întotdeauna să fie. Faptul că la 18 ani era membră a Partidului Naţional Liberal nu a fost o întâmplare, ci o consecinţă firească a modului în care a fost educată în familie.

Anul trecut, experienţa de europarlamentar a fost considerată atât de către colegii săi de partid, cât şi de către Guvern, utilă şi importantă pentru funcţia executivă concretă pe care urma să o deţină, aceea de Ministru al Transporturilor, un mandat pe care îl tratează cu maximum de seriozitate şi responsabilitate; a iniţiat, de altfel, un proces necesar de schimbare, de însănătoşire a sistemului reprezentat de minister şi de instituţiile din subordine, pe care îşi doreşte să-l finalizeze cu succes.

Obiectivele sale sunt legate în principal de creşterea absorbţiei fondurilor europene. Cu toate acestea, scopul nu este cheltuirea cu orice preţ a banilor alocaţi, ci finalizarea unor lucrări de importanţă naţională, de interes public, în acord cu planurile europene.

interviu cu Ramona-Nicole Mănescu, Ministrul Transporturilor

Aţi fost unul dintre europarlamentarii de elită ai României, sunteţi vicepreşedintele Partidului European Liberal Democrat şi Reformist şi coordonator al Comisiei pentru Dezvoltare Regională. Aţi făcut parte din Delegaţiile Parlamentului European pentru relaţiile cu Peninsula Arabică şi Japonia. Dintr-o astfel de poziţie europeană extrem de solidă aţi ales să vă întoarceţi la Bucureşti, pentru o poziţie în guvernul României. Ce v-a motivat să faceţi asta? Aparent, toate argumentele par împotrivă: un job mai slab remunerat, cu o responsabilitate uriaşă, expus scandalurilor şi presiunilor politice şi mediatice. Care a fost argumentul pro?

Am în urma mea o muncă de partid de peste 20 de ani. În această perioadă mi-am construit o carieră desăvârşind studiile, muncind pas cu pas, căpătând experienţă. Eu nu am ajuns nici în Parlamentul European şi nici ministru venind din cer, ieşind din vreun cocon. Nu este o întâmplare! În perioada în care am fost europarlamentar am reuşit, pe de o parte, să creez conexiuni foarte importante la nivel înalt, iar pe de altă parte am participat activ la elaborarea legislaţiei pentru următoarea perioadă de programare. Experienţa acumulată acolo a fost considerată atât de către colegii mei din partid, cât şi de către Guvern, utilă şi importantă în această perioadă. Momentul trecerii de la o acti- vitate politică de reglementare la una executivă concretă l-am perceput ca pe o nouă provocare şi o mare responsabilitate, pe care am înţeles-o atunci când am acceptat nominalizarea.

Care consideraţi că este cea mai importantă „zestre”, în termeni de cunoştinţe, contacte, imagine, credibilitate, know-how pe care aţi dobândit-o în Parlamentul European şi care vă este utilă în funcţia de Ministru?

Am petrecut şase ani ca europarlamentar reprezentând România la cel mai înalt nivel al organismelor europene. Am avut ocazia să înţeleg mecanismele deciziilor europene şi viziunea pe termen lung de dezvoltare a Europei. Pentru ca România să se poată dezvolta accelerat trebuie ca marile proiecte de infrastructură să fie aliniate cu planurile europene. De aceea consider că experienţa europeană şi relaţiile privilegiate pe care le-am construit în ultimii şase ani sunt utile acestui proiect.

V-aţi lovit de prejudecăţi de gen? Guvernul României a fost tradiţional un loc al bărbaţilor, indiferent cine a fost la putere. În continuare sunt puţine femei în executiv şi în parlamentul naţional.

Suntem totuşi într-o epocă în care rolul femeii în societate, mai ales în societatea democratică, este unul determinant, în mod egal cu cel al bărbaţilor. Trăim într-o epocă a non-discriminării de orice natură, inclusiv a discriminării de gen. Cred că în Guvern este nevoie de oameni cu viziune şi determinare, de oameni de anduranţă, nu contează dacă sunt bărbaţi sau femei. Viziune putem avea indiferent de sex, nu e doar o prerogativă a bărbaţilor sau a femeilor. Mă bazez pe o experienţă, pe cunoştinţe, pe dorinţa de a înţelege şi a învăţa în permanenţă şi tocmai de aceea mă simt confortabil în această poziţie, nu mi-e teamă că voi fi strivită într-o lume a bărbaţilor. Tot timpul am avut o colaborare foarte bună chiar cu bărbaţii puternici, atât din minister, cât şi din alte zone, şi niciunul nu s-a simţit, sper eu, inconfortabil.

Cât de mare a fost diferenţa între ceea ce vă aşteptaţi să găsiţi la Ministerul Transporturilor şi ce aţi găsit în realitate? Care au fost cele mai importante surprize neplăcute? Au fost şi surprize plăcute?

Sigur că da, am găsit aici oameni dedicaţi şi profesionişti. Oameni care toată viaţa au lucrat la calea ferată, de exemplu, au acceptat de multe ori condiţii improprii de muncă şi nimeni nu s-a gândit la ei. Sunt cei care, din puţinul lor, au păstrat infrastructura feroviară aşa cum este ea acum, un obiectiv în care prea mulţi ani nu a mai dorit să investească nimeni. Datorită lor au fost păstrate anumite clădiri şi obiecte de patri- moniu aproape intacte – vorbim aici despre Trenul Regal, de exemplu, sau despre Salonul Regal din Gara de Nord, de care au avut grijă să se păstreze de-a lungul anilor. Din păcate, însă, am descoperit şi oameni mai grăbiţi să folosească poziţia lor în scopuri proprii, decât ale instituţiilor la care erau angajaţi. Am luat măsuri în acest sens şi sper ca în curând să nu mai existe astfel de persoane în structurile Ministerului Transporturilor. Să ştiţi că nu este o luptă uşoară, sistemul opune rezistenţă, dar nu voi lăsa lucrurile aşa.

Ce înseamnă Ministerul Transporturilor în cifre? Ce număr de oameni se află în subordinea dumneavoastră şi ce buget gestionaţi? Ca ordin de mărime, mă refer, nu aştept un răs- puns la zecimală.

Dacă ar fi să vorbim numai de numărul mare de angajaţi şi de amploarea proiectelor – avem aproape 64 de mii de angajaţi, peste 50 de companii naţionale sau regii în subordine şi avem în execuţie proiecte de peste 6 miliarde de euro. În plus, ne revine responsabilitatea zilnică de a transporta în siguranţă şi echitabil peste un milion şi jumătate de oameni şi peste 800 de mii de tone de marfă. Mai mult, Ministerul Transporturilor este un generator constant important de locuri de muncă prin marile proiecte de infrastructură pe care le are în execuţie. De aceea sunt pregătită pentru acest mandat şi-l tratez cu maximum de seriozitate şi responsabilitate. Bugetul Ministerului Transporturilor în acest an este de 6,46 miliarde de lei, dar aici nu includem fondurile europene care pot fi cheltuite. Iar ţinta vizează o absorbţie de aproape 3 miliarde de lei.

Sunteţi un membru foarte vechi în PNL – încă din 1990. Cred că foarte puţini lideri de azi ai partidului se pot lăuda cu o atare vechime. Ce v-a atras la politică la 18 ani, astfel încât să vă înscrieţi în organizaţia de tineret a acestui partid şi ulterior să ocupaţi diverse funcţii de conducere pe zona de tineret?

Sunt chestiuni majore de viaţă care ţin de educaţia primită acasă. De modul în care am fost educaţi, de spiritul în care am fost crescuţi depind opţiunile noastre majore, hotărârile luate la vârsta devenirii noastre. Am fost crescută într-un mediu cu respect pentru familie, cu respect pentru muncă şi inteligenţă. Aşadar, faptul că la 18 ani mă regăseam în Partidul Naţional Liberal nu a fost o întâmplare, ci doar o consecinţă firească.

Aţi avut sau aveţi un mentor în politică?

Sunt un admirator al operei lui Jurgen Habermas, celebrul filosof german care s-a preocupat de-a lungul vremii de tehnicile de comunicare şi în special de modalităţile de a crea un „spaţiu public” de dezbatere. Un spaţiu cu multiple dimensiuni. A vizat însă şi relaţiile subiective dintre oameni şi toate modalităţile noastre de a ne consulta pentru a lua decizii: începând cu dezbaterile în mici grupuri, până la confruntările politice din mass-media. Tot el a evidenţiat foarte bine rolul statului de instituţie, menită a organiza şi îmbunătăţi viaţa socială. Sunt valori pe care le apreciez şi le împărtăşesc deopotrivă. Dacă vorbim de modele din istoria noastră românească, pot spune că toţi seniorii partidului, toţi acei oameni care au pus o cărămidă imaginară la reclădirea acestui partid au reprezentat modele sau oameni de la care am învăţat ceva. Mulţi dintre ei nu mai sunt. Partidul acesta care – le place sau nu unora să recunoască – este „autorul moral” al primei mo- dernizări a României a dat acestei ţări oameni de mare valoare, de înaltă ţinută etică şi morală, oameni care şi-au jertfit părţi im- portante din viaţă, uneori viaţa însăşi, pentru nişte idealuri.

Aveţi momente când regretaţi că aţi intrat în politică? Care ar fi fost alternativa de viaţă? Ce v-aţi fi văzut făcând, în afara politicii? Avocatură? Altceva?

În viaţă în general am acţionat de aşa manieră încât să las loc la cât mai puţine regrete. Răspunsul este prezumat, nu am niciun fel de regret. Fac ceea ce mi-am dorit să fac, ceea ce m-am pregătit să fac încă din tinereţe, din adolescenţă. Nu ştiu ce altceva aş fi făcut pentru că nu mi-am dorit altceva şi nici nu am timp pentru astfel de exerciţii. Dar uite, mi-aţi oferit o temă de meditaţie.

Sunteţi adepta învăţării continue, după Facultatea de Drept aţi urmat multe studii postuniversitare. Care consideraţi că este principalul beneficiu în a continua „să mergeţi la şcoală”, deşi aţi ajuns în poziţii importante în societate?

Şcoala este cea care te modelează, cea care îţi deschide orizonturile. Unii dintre noi se nasc cu o foame de cunoaştere mai mare, de aici şi dorinţa de a învăţa continuu. Bine, din învăţat nu te opreşti niciodată, fie că o faci în cadru instituţionalizat, în şcoli, lecturând acasă, pe internet, urmărind emisiuni culturale televizate sau pur şi simplu cunoscând oameni cu care simţi că rezonezi şi faci diverse schimburi de idei.

Aţi urmat toate cursurile în România, într-o lume tot mai cosmopolită şi mai snoabă. Dă bine să scrie pe o diplomă universitatea „X” din Anglia, SUA, Franţa. De ce aţi ales România?

Nu îmi place şi nici nu sunt în măsură să judec eu de ce unii sau alţii au ales să studieze în străinătate. Fără îndoială, marile universităţi vestice ca şi sistemele de învăţământ occidentale au o mai mare tradiţie academică, însă şi şcoala noastră a produs de-a lungul vremii personalităţi de excepţie. Consider că şcoala românească este îndeajuns de matură şi de competitivă încât să producă oameni de valoare. Olimpicii noştri stau mărturie în acest sens.

Care a fost cel mai important proiect pe care l-aţi demarat la Ministerul Transporturilor, până în prezent, şi în ce fază se află el?

Am început să fac schimbările necesare pentru a instaura legea în acest minister şi în instituţiile din subordine. Este un proiect ambiţios, e drept, cu multe piedici, proiect pe care voi face tot posibilul să-l duc la bun sfârşit. În acest moment se află în plină desfăşurare şi vă mărturisesc că în lucru sunt mai multe controale care, odată ce vor fi finalizate, vor scoate la lumină neregulile, iar cei care se fac responsabili vor fi traşi la răspundere. Cei care lucrează pentru alte interese decât cele ale companiilor sau instituţiilor la care sunt angajaţi nu au loc nici în minister, nici în companiile din subordinea acestuia.

Care consideraţi că sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

Obiectivele mele sunt în primul rând legate de creşterea absorbţiei fondurilor europene. Ministerul Transporturilor este ministerul care a avut cea mai mare alocaţie bugetară din fondurile europene. În aceste condiţii, acest obiectiv devine unul prioritar, pentru că proiectele care sunt în curs de derulare în acest moment pe POS-T sunt proiecte care într-adevăr pot ridica rata absorbţiei într-o măsură semnificativă. Vreau să precizez un lucru, care mie mi se pare foarte important: nu cheltuirea banilor în sine reprezintă obiectivul, ci realizarea lucrărilor de infrastructură. Sigur, banii trebuie administraţi bine, dar abia în momentul în care finalizezi lucrări de importanţă naţională, de interes public, abia atunci poţi spune că într-adevăr ai îndeplinit obiective. Un alt scop este modernizarea infrastructurii feroviare. Sectorul de transporturi din Uniunea Europeană trebuie să îşi reducă cu 60% nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050 faţă de valoarea înregistrată în 1990, potrivit Cartei Albe în domeniul transporturilor, emise de Comisia Europeană în 2011. Pentru a reduce dependenţa de petrol şi a dezvolta puternic mijloacele de transport mai puţin poluante, documentul strategic prevede direcţii concrete de acţiune şi obiective clare, precum trecerea până în 2030 a 30% din transportul rutier de mărfuri pe rute mai mari de 300 kilometri către calea ferată sau transportul naval, urmând ca până în 2050 procentul să crească la 50%. De aceea, pentru a răspunde nevoii de transport eficient a unui continent cu peste 500 de milioane de cetăţeni, Comisia Europeană a prevăzut lansarea operaţională până în 2030 a unei reţele multimodale de transport (TEN-T). Aceasta va include un coridor feroviar de mare vitează la nivelul UE până în 2050, an în care ar trebui deja ca majoritatea distanţelor medii să fie parcurse cu trenul. Pentru a ne alinia planurilor europene, avem deja în sectorul feroviar proiecte de investiţii de peste 6,7 miliarde de lei, în principal pentru modernizarea infrastructurii.

Vă asumaţi vreun eşec de pe parcurs, până la acest moment, în calitate de ministru? Ceva ce nu v-a ieşit sau unde nu aţi fost suficient de inspirată în soluţiile adoptate?

Aş fi tentată să spun că aş vrea să schimb ritmul reformelor sau al schimbărilor pe care le-am impus în minister, dar aş fi nerealistă. Sistemul are ritmul lui, eu am intrat în forţă şi am pus oarecare presiune vrând să grăbesc unele reforme. Pe alocuri sistemul a opus rezistenţă, aşadar nu aş putea spune că acesta ar fi un lucru pe care aş dori să-l schimb. România este o ţară aflată în disperată nevoie de infrastructură. Chiar şi Europa are nevoie ca România să îşi dezvolte infrastructura. Şi totuşi, din 2007 şi până acum, majoritatea proiectelor de infrastructură par făcute cu bani de la buget, şi bani mulţi! Chiar şi acum se vorbeşte de introducerea unei noi taxe, pentru a se finanţa infrastructura. De ce nu atragem mai multe fonduri europene? Unde este blocajul? Tocmai asta şi facem şi rezultatele se văd. Am preluat funcţia la o absorbţie de 16% pe care am dublat-o. Nu a fost simplu şi pentru asta am fost nevoită ca împreună cu echipa mea să implementăm 14 măsuri. Cert este că în 2013 absorbţia efectivă a fost de 915 milioane de euro, în comparaţie cu 295 milioane pe toată perioada 2007-2012. Dacă mă refer doar la mandatul meu vorbim de 596 de milioane de euro.

Poate o firmă privată să atragă fonduri europene ca să construiască un drum naţional sau o autostradă? Se poate implica în vreun fel mediul privat astfel încât să atragem mai multe fonduri europene pe infrastructură, sau este exclusiv responsabilitatea ministerului?

Nu este posibil acest lucru. Să vă explic de ce: beneficiari ai Programului Operaţional Sectorial de Transport sunt doar companiile cu capital de stat care au fost nominalizate în ghidul Solicitantului, aprobat de Comisia Europeană. Aceste companii au în administrare reţelele de drumuri naţionale sau de căi ferate, iar acestea sunt proprietatea publică a statului român. Beneficiarii direcţi ai fondurilor europene din cadrul POS-T sunt prevăzuţi, de altfel şi în Ordonanţa 64 din 2009, art. 5 alin. 2.

În curând se anunţă la orizont alegeri pentru Parlamentul European. Veţi candida? Vă veţi întoarce în PE sau doriţi să continuaţi misiunea asumată la Ministerul Transporturilor?

Nu voi candida la europarlamentare. Ca ministru al Transporturilor am început un proces de schimbare, de însănătoşire a sistemului, pe care doresc să-l continui şi să-l duc la bun sfârşit.

Sursa: Business Woman, interviu realizat de Alexandru Răducanu