22 martie, 2016

Medicamente pentru o Europă bolnavă

Mulți dintre noi am zburat cel puțin o dată cu avionul. Și ne aducem aminte de acele explicații de dinainte de decolare: ”în cazul depresurizării avionului vor cădea măștile de oxigen. Puneți-vă mai întâi dumneavoastră masca de oxigen, și abia apoi ajutați persoanele din jur.”

Suntem în situația în care Europa încearcă să ajute atât de mulți oameni în nevoie, dar ea însăși se îmbolnăvește din ce în ce mai tare. Terorismul, cea mai oribilă ”boală” a acestui secol, se infiltrează din ce în ce mai mult într-o Europa vulnerabilă, permisivă, chiar lipsită de reacție uneori. Este evident că lista vulnerabilităților este fără sfârșit, iar serviciile secrete și forțele de ordine sunt complet depășite de o sarcină de Sisif: protejarea vieții cetățenilor europeni, la ei acasă.

Un belgian, un român, un francez sau orice alt cetățean european se află în situația de a nu ști dacă în drum spre birou, metroul în care se află va exploda sau nu. Ori, dacă în timp ce își ia la revedere de la o rudă pe treptele aeroportului, nu cumva un dezaxat va decide să plece de pe această lume împreună cu alte 10 persoane din jur.

Această boală se extinde din țară în țară, din suburbie în suburbie, cuprinde comunități întregi, se infiltrează în cele mai liniștite și pașnice locuri și le întoarce pe dos. Salah Abdeslam, un terorist al Daesh și un criminal vinovat de uciderea a 130 de oameni în Paris, a scăpat forțelor de securitate timp de patru luni de zile. Aceasta pentru că a fost protejat de rude și de prieteni, toți parte a unei comunități închise din mijlocul Bruxellului, formată din imigranți mai vechi sau mai noi, atrași aici de o Europă prosperă, dar care refuză orice fel de integrare și schimbare a modului de viață, încercând însă să modeleze noua patrie după propriile mentalități.

Atunci când ne aflăm în mod evident în fața unei Europe vulnerabile și infectată de virusul terorismului, incapabilă să integreze diferitele valuri de migrație pe care le-a atras, nu mai putem spera să exportăm securitate și prosperitate în țările din vecinătate.

Problemele de integrare ale milioanelor de imigranți, care s-au adăugat în ultimul timp altor milioane deja rezidenți pe continentul european, la rândul lor cu mari carențe de asimilare a valorilor și modului de viață european, riscă să ducă întreaga Uniune Europeană în haos. Este suficient să ne uităm la scorurile partidelor extremiste sau la comunități locale răvășite, așa cum vedem în insula Lesbos – una dintre principalele porți de intrare ale imigrației în Europa, Calais – sediul ”junglei” și a 18.000 de migranți dornici să ajungă în Marea Britanie sau Koln – un oraș unde noaptea de Revelion s-a transformat în coșmar.

Europa trebuie să se gândească serios la propria securitate și stabilitate și să acționeze repede, eficient și hotărât în acest sens. Este datoare propriilor cetățeni să facă acest lucru. Este nevoită să facă acest lucru dacă dorește să-și păstreze statutul câștigat atât de greu – de insulă de stabilitate, prosperitate și democrație – și să exporte acest ”bine” incontestabil și în teritoriile din vecinătate.

În ciuda declarațiilor amenințătoare ale unor grupări teroriste precum Daesh, există măsuri și soluții, la îndemâna Statelor Membre și a instituțiilor europene, capabile să readucă securitatea și stabilitatea.

Parlamentul European nu are la dispoziție forțe de intervenție și posibilitatea unor măsuri imediate. Dar acest for, principala structură de reprezentare democratică a cetățenilor europeni, are multă forță, pe care o poate pune în sprijinul eforturilor de securizare și apărare a continentului. Parlamentul European are această datorie față de cetățenii pe care-i reprezintă și la ale căror nevoi și probleme trebuie să răspundă.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi în Bruxelles poate nu ar fi avut loc dacă Registrul cu Numele Pasagerilor (Passenger Name Record – PNR) nu ar fi așteptat din 2011 până la finalul lui 2015 să fie adoptat. În mod cert, nu atât de mulți rezidenți ai UE ar fi plecat să se alăture Daesh pentru ca acum să se întoarcă, neștiuți, parte a noilor valuri de migranți.

Banii cu care celulele teroriste reușesc să-și plătească recruții și să le furnizeze arme ar fi mult mai greu de obținut dacă în octombrie 2015, Parlamentul European nu ar fi votat suspendarea Acordului TFTP cu SUA (Programul de Urmărire a Finanțării Terorismului).

Organizarea și coordonarea unor atacuri teroriste, așa cum au fost cele din Paris și Bruxelles, ar fi mult mai greu de îndeplinit dacă Rezoluția privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor europeni ar fi suferit mai puține amânări și mai puține amendamente din partea celor care, sub argumentul dreptului la viață privată, ajung să vulnerabilizeze un continent întreg și viețile a 500 de milioane de europeni.

Parlamentul European poate face însă mult mai mult. În primul rând poate susține inițiativa de creare a ”European Border and Coast Guard Agency” și ajuta ca documentul final să primească undă verde în regim de urgență și într-o formă care să asigure putere și eficiență acestei agenții. Aceeași atitudine trebuie să o aibă și față de recenta Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului, aflată acum în procedură de amendare la nivelul Comisiei LIBE.

Așa cum imediat după atacurile din Paris, din noiembrie 2015, prima măsură a autorităților a fost cea de închidere a granițelor, controlul strict al granițelor externe ale Uniunii Europene este obligatoriu. Această nevoie vine în condițiile în care toate informațiile care vin dinspre serviciile de securitate, atât ale Statelor Membre cât și ale partenerilor din NATO spun că Daesh și alte grupări teroriste se infiltrează în rândul valului de migranți care încercă să ajungă în Europa.

Europa poate și trebuie să arate solidaritate și sprijin față de cei, atât de mulți, aflați în nevoie, care vin dinspre zonele de conflict. Este în acord cu propriile valori și cu angajamentele fundamentale pe care toți ni le-am luat. Această solidaritate și sprijin însă nu sunt în dezacord cu un control extrem de strict al celor care vin să ceară azil. Atunci când o persoană fuge din fața unor conflicte armate care-i pun viața în pericol nu există niciun impediment ca, la intrarea pe teritoriul care oferă protecție, să existe o procedură clară și strictă de înregistrare. Uniunea Europeană nu își mai permite situații precum cele în care mii de ”azilanți” forțează cu succes punctele de graniță.

Toleranța este o valoare la mare preț în aceste zile. Și este în mare pericol. Sentimentele de respingere față de cei care ajung să fie priviți ca un grup și percepuți ca o amenințare – comunitățile de imigranți sau comunitățile musulmane, sunt deja o realitate pe care nu o putem nega. O parte din vină o poartă și lipsa de reacție a europenilor. Atunci când sunt identificate elemente radicale, extremiste sau când are loc o propagandă fățișă împotriva valorilor europene, trebuie ca reacția să fie imediată și hotărâtă. Expulzarea celor care refuză în mod evident integrarea într-un sistem social unde nimeni nu i-a chemat este poate cea mai eficientă măsură. Simpla monitorizare, așa cum s-a văzut în cazul ultimelor atacuri teroriste, nu dă rezultate. Mulți dintre cei care au omorât cetățeni europeni în atacuri teroriste au trecut anterior prin birourile forțelor de securitate, fără efect. Pentru o astfel de schimbare de atitudine instituțiile legiuitoare, precum Parlamentul European, trebuie să asigure instrumentele necesare.

Pentru români și România, încă aspirantă la statutul de membru cu drepturi depline al spațiului Schengen, libertatea de circulație este un mare câștig și o valoare europeană cu o importanță aparte. Cu toate acestea, tot ca român, consider că libertatea de mișcare nu este cu nimic împiedicată de informațiile pe care le furnizez, atât eu, cât și toți ceilalți europeni care călătoresc, către companiile aeriene. Registrul cu Numele Pasagerilor este un instrument care doar ia aceste informații, deja existente, și le dă valoare din punct de vedere al protecției și securității față de aceste noi amenințări teroriste. El trebuie să funcționeze la capacitate maximă, pe întreg teritoriul european și trebuie să acopere toate vulnerabilitățile. De astfel de vulnerabilități profită cei care circulă liber între baze de antrenament ale Daesh și țări ale UE.

Atacurile din Paris au fost coordonate, folosind metode mai puțin bănuite: comunicarea nemonitorizată din cadrul jocurilor pe calculator care folosesc rețeaua Internet. A crede că fiecare licean care joacă FIFA pe un PlayStation este un potențial terorist este profund greșit. Dar și a ignora complet astfel de canale de comunicare este la fel de greșit. Legislația privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor europeni trebuie să ajute forțele de ordine atunci când există amenințări de securitate.

În fine, consider că același efort pe care Uniunea Europeană și Statele Membre îl fac în raport cu comunitățile aflate în nevoie din afara granițelor sale, trebuie făcut și în raport cu propriile comunități aflate în nevoie, poate înzecit. Din astfel de comunități care trăiesc izolat de restul societății provin cei care s-au alăturat Daesh și de ele se folosesc și cei care își promovează mesajele extremiste și radicale în interiorul spațiului european. Noile valuri de migranți, care nu stăpânesc limba țării unde se stabilesc, lipsiți de abilitățile necesare obținerii unei slujbe, dependenți de sistemele de asistență socială, nu fac decât să alimenteze aceste comunități și să le sporească problemele. Europa este datoare să-și întoarcă privirea către propriul proces de integrare și să se asigure că toți cei 500 de milioane de cetățeni împărtășesc valorile europene.