9 martie, 2018

Poate continua Romania sa existe, fara Romani?

Romania traieste astazi vremuri tulburi. Probabil nu mai tulburi decat multe alte perioade prin care tara noastra a trecut in ultimii 2000 de ani, sau 100 de ani – daca este sa luam ca punct de reper 1918, de la care celebram in acest an centenarul.

 

Dar ce este deosebit astazi?

 

Educatia Potrivire pentru viataSi astazi, ca de multe ori in istoria noastra, Romania se confrunta cu forte externe mai mult sau mai putin prietene, ori cu alegeri strategice – atat politice cat si economice.

Ce este nou astazi, atat in termeni absoluti (daca ne uitam in istoria noastra), cat si relativi (daca ne raportam doar la momentul „azi”) este procesul de depopulare al tarii.

Deja nu mai este o gluma sau doar un titlu de ziar: 3,4 milioane de romani au plecat din tara in perioada 2007 – 2017 (iar aici vorbim doar de datele oficiale, nu si de cei care au plecat fara vreo forma legala si care scapa statisticilor). Aceasta cifră ne plasează pe locul doi în lume, după Siria, în ceea ce priveşte emigraţia, conform ONU[1]!

Acest proces de depopulare are ca motor, nu plecarea copiilor sau a pensionarilor ci a celor mai productive si capabile generatii – tinerii aflati intre 18 si 35 de ani.

Discutia despre procesul generalizat de scadere a natalitatii este un alt subiect, iar el nu face decat sa accentueze efectele emigratiei pentru Romania.

Revenind la emigratie, constatam ca dintre cei care pleaca, studentii si proaspetii absolventi reprezinta in mod cert segmentul care doare cel mai mult, atat economic cat si social.

Economic – pentru ca in acesti tineri statul a investit timp de peste 15 ani, iar ei pleaca, luand cu ei aceasta investitie, beneficiile varsandu-le in vistieria altor tari. Social – pentru ca, indiferent daca ne place sau nu, reflecta o stare de nemultumire, de deznadejde, comuna unor intregi generatii.

Plecarea romanilor din propria tara, mai ales la o astfel de scara, este un fenomen incompatibil cu existenta Romaniei ca Stat National pe termen lung.

Nu este un fenomen violent precum un razboi, o invazie, un dezastru natural sau o molima. Dar efectele sale, pe termen lung, sunt la fel de distrugatoare!

 

De ce pleaca tinerii si cum ii putem incuraja sa se intoarca?

Educatia Potrivire pentru viataStudenti, chiar viitori studenti, absolventi, profesori, reprezentanti guvernamentali si ai mediului de afaceri, reprezentanti ai diasporei – toti trebuie implicati in gasirea raspunsului. Scopul nu e doar de a identifica cauzele fenomenului ci si a unor solutii functionale si urmarirea punerii lor in practica.

Astazi, efectele emigratiei masive din Romania, pot parea pozitive:

  • miliarde de euro intra in fiecare an ca transferuri din partea diasporei,
  • aceste milioane de romani sunt conectati in mod nemijlocit la viata economica si politica a Europei, acumuland cunostinte si experienta,
  • somajul in Romania a scazut la valori record si asa mai departe.

Dar 3,4 milioane de romani ar genera mai multe venituri si bunastare daca acestea ar fi generate in tara, iar lipsa fortei de munca din tara obliga firme sa importe lucratori din Vietnam (a se vedea situatia santierului naval Damen din Galati) sau spitale sa se inchida (a se vedea situatia sectiei de pediatrie a spitalului municipal din Tulcea).

Bineinteles, nu exista un raspuns unic. Si avem deja pe masa mai multe motive invocate de cei care pleaca:

  • sistemul educational
  • lipsa perspectivelor antreprenoriale
  • nivelul veniturilor
  • simpla dorinta de a experimenta si explora
  • familia sau prietenii deja aflati peste granite
  • limitari in exercitarea unor profesii la nivel inalt (asa cum este cazul in cercetare sau medicina)

Acopera aceste raspunsuri toate situatiile? Cred ca, pentru a veni cu solutii cat mai complete, si cauzele trebuie identificate cat mai bine. Asta nu inseamna ca trebuie asteptata la infinit perfectiunea.

Cu cat trece mai mult timp pana la actiunea concreta, cu atat efectele negative sunt mai profunde, iar posibilitatile de a inversa acest proces sunt mai reduse.

Ceea ce se intampla in Romania nu este insa un fenomen unic. Poate nu la aceeasi scara, dar fenomenul este prezent in mai toate tarile est-europene. Studentii pleaca si din tarile vest europene, fie pentru a studia, fie pentru a munci. Aceasta pentru ca studentii si tinerii in general reprezinta segmentul cel mai mobil al oricarei societati. Trebuie sa distingem clar intre mobilitatea oamenilor si un adevarat exod.

Nu doar pentru romani ci si pentru multi alti europeni, „iarba e mai verde la vecinu”.

Tocmai de aceea exista foarte multa preocupare pentru acest subiect atat in Parlamentul European cat si la Comisia Europeana. Nu intamplator, in Planul Juncker, tinerii sunt in centrul pachetului de politici propus si aflat in implementare. Programele de sprijin antreprenorial, crearea de locuri de munca pentru tineri si proiectele educationale toate beneficiaza de atentie si finantare dedicata in cadrul Planului Juncker.

 

Deci, cum abordam aceasta realitate?

 

In primul rand, din interior, dinspre Romania catre diaspora, este necesara o mica schimbare de optica, una de la pesimism la optimism.

Romanii din afara granitelor Romaniei nu sunt o problema ci o resursa si o oportunitate.

Daca privim din acest unghi, nu mai suntem in situatia de a rezolva „inca o problema” ci de a exploata o oportunitate.

Romania moderna, saltul urias de la statul medieval – rural la cel modern, european, facut de tara noastra dupa revolutia pasoptista, este meritul primordial al diasporei romanesti, intoarsa in tara.

Daca ne uitam la mai toate marile figuri ale secolului XIX si inceputul secolului XX vom regasi un model: tanar, plecat la studii in Europa (in special Franta), intors in tara pentru a construi Romania moderna.

Exemplele sunt foarte multe, iar noi le stim doar pe cele mai ilustre: Ion I C Bratianu (studii la Paris), Mihail Kogalniceanu (studii la Paris si Berlin), Barbu A. Știrbey (studii la Paris), Take Ionescu (studii la Paris), Titu Maiorescu (studii la Viena, Berlin, Paris), Dimitrie A. Sturdza (studii in Germania), Petre P. Carp (studii la Berlin, Bonn), Alexandru Averescu (studii la Torino), Vintilă I. C. Brătianu (studii in Franta), Nicolae Titulescu (studii la Paris), Alexandru Marghiloman (studii la Paris), Ion Ghica (studii la Paris), Ștefan Golescu (studii in Elvetia), C.A. Rosetti (studii la Paris).

Toti acestia si multi altii se regasesc in cele mai inalte pozitii in Guvernele si Parlamentele Romaniei de la finalul secolului XIX si inceputul secolului XX.

De ce s-au intors? Raspunsul il regasim in jurnalul lui C. A. Rosetti[2]:

„Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puțin patria mea și astfel mă voi sfîrși și eu, cu cugetul în pace că mi-am împlinit frumos misia.”

Diferentele din acele vremuri intre soselele, scolile si spitalele romanesti, si cele din Viena, Paris sau Berlin, asta daca mentionam doar trei dintre doleantele romanilor din diaspora, erau infinit mai mari decat cele de astazi.

Cu toate acestea, tinerii evocati mai sus s-au intors in Romania. Si lor le multumim astazi pentru Romania moderna.

Tocmai de aceea nu trebuie sa ne fie frica sa folosim iar cuvantul „PATRIOTISM”!

Atunci cand te nemultumeste cum arata casa ta, te implici, muncesti si o faci sa arate asa cum iti doresti. Nu pleci din casa, pentru ca o casa parasita se naruieste.

La fel trebuie facut si cu o tara. Iar acesta, cred eu, este argumentul cel mai puternic. Acest adevar trebuie reamintit. Aici, in tara, dar si in diaspora. El nu e valabil doar pentru cei plecati ci si pentru cei ramasi sau pentru cei – poate chiar o parte dintre dumneavoastra – care intentioneaza sa plece.

Pentru a ne adresa acestor probleme, trebuie inceput, in mod categoric, cu sistemul educational.

Calitatea acestuia este importanta, dar cel putin la fel de importanta este corelarea dintre calificari si cerintele de pe piata muncii. Si nu ma refer doar la ce scrie pe diploma ci mai ales la ceea ce stie absolventul sa faca practic. Corelarea aceasta nu trebuie sa se refere doar la momentul actual ci si la viitor, deoarece trecem printr-o perioada in care multe locuri de munca vor disparea ca efect al robotizarii, in timp ce altele complet noi apar.

Aici este obligatorie o colaborare permanenta, deschisa, transparenta intre mediul academic (inclusiv al celui de la nivel liceal), si comunitatea de afaceri, studenti, guvern.

Cred ca pentru Romania, o carte castigatoare o reprezinta investitiile in educatie, cercetare si inovare. Spun asta uitandu-ma la ce au facut altii si la rezultatele obtinute.

Daca ne uitam la diferitele topuri, vom gasi mereu aceleasi state care, nu intamplator, au si succes economic. Pe primele locuri gasim in cele mai multe topuri Corea de Sud, Japonia, Singapore si Finlanda[3].

Nu conteaza doar procentul din PIB pe care il investesti in educatie. Conteaza mai ales cum faci aceste investitii. Succesul este dat de corelarea acestor investitii cu potentialul real al tarii, cu domeniile cele mai ofertante din punct de vedere economic.

S-a dovedit ca investitiile in educatie, cercetare, inovare se reflecta puternic in cresterea economica a tarii.

Educatia reprezinta domeniul cheie pentru fiecare stat. Prin educatie formezi caractere si construiesti natiuni. Cei care au reusit sunt cei care au inteles si au ales sa investeasca cu prioritate in educatie, cercetare si inovare.

Aceleasi concluzii le vedem confirmate si de catre Human Capital Index[4], ce aseaza in fruntea topului pentru 2017 tari precum Norvegia, Finlanda, Elvetia, Statele Unite si Danemarca. Aceste tari exceleaza in educarea si formarea tinerilor, in transmiterea cunostintelor teoretice dar si a abilitatilor practice, in a oferi cele mai variate oportunitati pentru valorificarea celei mai importante resurse: capitalul uman.

 

Mediul antreprenorial este un alt domeniu unde trebuie intervenit daca dorim sa vedem o schimbare si reintoarcerea in tara a cat mai multor romani.

Aici, rolul coordonator al Guvernului este cel mai important, pentru ca masurile nu se pot rezuma doar la programe de granturi. Este nevoie de stabilitate si predictibilitate fiscala, trebuie o relatie prietenoasa cu sistemul administrativ nu una de adversitate – iar acestea sunt doar aspectele cele mai evidente.

 

Pe langa cele de mai sus, Romania trebuie sa foloseasca inteligent si acele atuuri pe care, incontestabil le are.

Poate le vedem mai greu, doar pentru ca ne-am obisnuit cu ele sau le luam de-a gata, dar asta nu inseamna ca ele nu exista. De la distanta, acestea se disting mai bine si se vede adevarata lor valoare.

 

Romania este o tara sigura!

Riscul terorist este printre cele mai mici la nivel global, iar siguranta pe strazi, este mult mai buna decat in multe alte capitale europene.

Indicii criminalitatii[5] din Bucuresti (28), Cluj (23), Timisoara (23) sau Iasi (26) sunt la jumatate fata de cei din Roma (54), Paris (52) sau Bruxelles (51).

In Romania nu vedem atentate teroriste, atacuri armate sau rapiri.

 

Romania este o tara cu resurse agricole, de mediu si energetice – de invidiat.

Stim cu totii ca pamantul tarii este fertil, dar cat de fertil poate fi este demonstrat de fermele nou construite, cu bani europeni si investitii private, care beneficiaza in mod direct de experienta romanilor care au lucrat in Olanda, Italia, Belgia si alte tari.

Toti vecinii nostri depind 80-90% de importul de gaze. Noi reusim chiar sa exportam energie, iar perspectivele rezervelor descoperite in Bazinul Marii Negre arata ca cel putin pe termen mediu ne vom mentine independenta energetica si potentialul de export. La asta trebuie adaugata perspectiva reala de a deveni un hub energetic regional.

Padurile Romaniei si Delta Dunarii sunt o rezerva de capital natural nu doar pentru noi ci pentru intreaga Europa.

 

Cifrele privind ritmul de crestere economica ne pozitioneaza pe primele locuri in Europa.

Si nu este vorba doar de ultimul semestru ci de sapte ani neintrerupti de crestere economica, cu ultimii doi ani pozitionandu-ne pe primul loc in Uniunea Europeana. Asta inseamna si o recuperare semnificativa a decalajelor fata de restul tarilor europene. Salariul mediu net pe economie s-a dublat de la cei 300 de EURO din 2007 la cei 600 de astazi, iar in sapte sectoare economice a trecut de 1.000 EURO.

 

Oportunitatile de antreprenoriat sunt reale, si mai mari la noi datorita numeroaselor zone care sunt inca in dezvoltare.

Poate cel mai bun exemplu este sectorul IT. Nu doar SUA si Silicon Valey reprezinta tara tuturor posibilitatilor. Uipath – primul „inorog”[6] nascut in Romania – fondată în 2015 de către Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a plecat de la 10 oameni într-un mic apartament din Bucureşti. Este dovada vie ca se poate si ce se poate.

 

Iar acum, in anul Centenarului, este momentul in care putem si trebuie sa privim cu incredere in viitor si, chiar daca mai sunt multe de facut, resursele nu ne lipsesc. Inaintasii nostri au construit Romania moderna in conditii mult mai vitrege decat astazi. Sunt sigura ca actuala generatie si cele care vin din urma pot duce Romania acolo unde ne dorim cu totii. Iar pentru ca aceasta dorinta sa devina realitate, Romania are nevoie de romani mai mult decat de orice altceva!

_______________________________

[1] http://cursdeguvernare.ro/romania-enters-the-top-20-states-with-the-largest-diaspora-according-to-the-un-report-on-migration.html

[2] http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A23515/pdf

[3] http://www.master-and-more.eu/en/news-detail/news/top-40-education-systems-in-the-world/

[4] https://www.weforum.org/reports/the-global-human-capital-report-2017

[5] https://www.numbeo.com/crime/region_rankings.jsp?title=2018&region=150

[6] Start-up-urile din zona tehnologiei, care reusesc sa atinga o valoare de piata de peste 1 miliard de dolari