25 februarie, 2019

Șansele și oportunitățile României la Președinția Consiliului Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este un pol de decizie esențial în structura europeană, alături de Parlament și Comisie. De aceea, exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene oferă României, în primul rând, posibilitatea de a aduce în prim-planul atenției priorități naționale și regionale, bineînțeles, în convergență cu cele europene.

 

Este de asemenea o șansă unică, prin care România își poate redefini imaginea și crește prestigiul.

 

Pe de altă parte, acest mandat este momentul în care România se poate poziționa definitiv, dincolo de orice dubiu, în centrul proiectului european, ca partener serios, responsabil și de încredere. Trebuie să demonstrăm capacitatea de a gestiona dosare mari, ce depășesc cu mult ca importanță granițele țării.

 

Atingerea obiectivelor asumate de România în mandatul său echivalează cu o președinție de succes, înseamnă mai bine pentru România și mai bine pentru întreaga Uniune Europeană.

 

Bineînțeles, unele obiective asumate favorizează în mod special România, profilul nostru de țară potrivindu-se în mod fericit cu teme precum „îmbunătățirea rezilienței Uniunii la atacuri cibernetice”, „combaterea dezinformării online și a știrilor false” sau „reafirmarea importanței Mării Negre pe agenda Uniunii Europene, inclusiv din perspectiva revigorării Sinergiei Mării Negre”.

 

În privința siguranței cibernetice, România are un avantaj, atât în ceea ce privește expertiza cât și în ce privește resursa umană.

 

Am avut și avem parte de vecinătăți nu foarte prietenoase. Nevoia ne-a obligat să găsim căi de a rezista presiunilor și provocărilor. Dacă nu am fi făcut-o, astăzi nu am fi fost nici în NATO și nici în UE.

 

De pe această poziție, sunt convisă că România poate fi un pol de stabilitate.

 

Am demonstrat această capacitate în repetate rânduri și pe teme diferite, în care opinia României s-a dovedit a fi cea corectă.

 

Să ne amintim de poziția echilibrată și realistă pe care a avut-o România în privința migrației necontrolate și a amenințărilor pe care le aduce. Statele Membre care, la început, susțineau fără rezerve migrația către Europa, au ajuns, datorită presiunii propriilor cetățeni, să condiționeze și, în unele cazuri, să restricționeze migrația. Ceea ce România a susținut încă de la început: „migrația controlată și rezolvarea problemelor în țările de origine”, reprezintă acum pilonul central al politicii europene privind migrația.

 

Vorbind despre siguranță în Europa, putem evoca și faptul că România, alăuri de state partenere din centrul și estul Europei, a atras atenția de foarte multe ori în privința amenințării reale a războiului hibrid, venind dinspre Rusia. Abia acum Uniunea Europeană are instrumente de răspuns în această privință și conșientizează gravitatea situației.

 

Pe astfel de exemple mă bazez când spun că România poate și trebuie să folosească această experință și capacitate pentru a-și creste profilul de țară și a se impune drept un pol de securitate.

 

România poate folosi oportunitatea Președinției pentru a demonstra că este capabilă să gestioneze cu succes acest domeniu.

 

Dacă facem bilanțul primelor două luni, vedem că România a început deja să aducă dovezi concrete că se ridică cu succes la nivelul cerut de momentul actual.

 

În domeniul securității, de exemplu, sunt alegerile pentru viitorul Parlament European. Spre deosebire de procesele electorale anterioare, de această dată ele sunt amenințate de interferențe externe Uniunii Europene. Tocmai de aceea, alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019 sunt privite ca un dosar legat de securitatea europeană – de rezultatul lor va depinde noua configurație politică a legislativului cât și pe cea a Comisiei.

 

Amenințarea este reală și am văzut deja problemele generate în cazul SUA sau a Brexitului. Tocmai de aceea, atât Comisia cât și Parlamentul și Consiliul sunt extrem de îngrijorate și preocupate de asigurarea corectitudinii și independenței alegerilor.

 

România, acordă importanța cerută acestui subiect, iar eforturile de coordonare și mediere au făcut ca pe 19 februarie[1], Consiliul Afaceri Generale, prezidat de România, să adopte deja o serie de Concluzii cu privire la garantarea de alegeri europene libere și corecte.

 

Pentru prima dată, în cei 40 de ani de alegeri europene, va exista o rețea europeană dedicată combaterii campaniilor de dezinformare.

 

Rapiditatea reacției este un factor foarte important și tocmai de aceea, printre concluziile Consiliului se află și imperativitatea existenței unui Sistem Rapid de Alertă, perfect funcțional până în alegeri.

 

Amenințările nu vin însă doar dinspre încercările de manipulare a opiniei publice ci și din partea atacurilor cibernetice la adresa sistemelor și infrastructurilor electorale.

 

Președinția Română pune presiune pe Statele Membre în a implementa sisteme de protecție adecvate și a colabora cu parteneri internaționali relevanți, precum G7 sau NATO.

 

Acești pași concreți, făcuți sub coordonarea României, îmi amintesc declarația recentă a Președintelui Juncker, care a spus că România poate reda speranța UE. Același Juncker, în mandatul pe care i l-a dat Comisarului pentru Economie Digitală, în mai 2017, și întărit prin discursul despre Starea Uniunii din septembrie 2018, a atras atenția asupra potențialului impact al campaniilor de dezinformare nu doar asupra alegerilor ci asupra întregii funcționări a Uniunii Europene.

 

Campaniile de dezinformare, profesionist organizate, susținute de resurse umane, financiare și informaționale extrem de serioase sunt, de fapt, o componentă de bază a războiului hibrid. Deși termenul de „război” sperie, ne place sau nu, acceptăm sau nu, războiul hibrid este real, se întâmplă astăzi, iar România (alături de UE) este o țintă.

 

În contextul apropiatelor alegeri pentru Parlamentul European, UE este extrem de îngrijorată și preocupată de amenințarea războiului hibrid și a campaniilor de dezinformare.

 

Din păcate, cu toții ne-am mobilizat foarte încet în a veni cu un răspuns eficient la această amenințare care, să avem curajul să o spunem: vine de la est.

 

În martie 2019 se fac patru ani de la solicitarea Consiliului European[2], de a formula un răspuns adecvat la campaniile de dezinformare derulate de Rusia.

 

Dacă tancurile unei puteri străine s-ar așeza pe granița țării, ne-ar lua patru ani pentru a răspunde amenințării?

 

Astăzi însă, suntem în punctul în care putem spune că, în sfârșit, putem trece la acțiune. Există un Cod de bune practici de autoreglementare la nivelul UE privind dezinformarea, destinat marilor platforme online, iar în decembrie 2018, a fost prezentat de către Comisia Europeană, un Plan de Acțiune, care conține măsuri concrete de contracarare a dezinformării.

 

Președinția Română a Consiliului UE trebuie să promoveze o punere în aplicare rapidă a acestui Plan de Acțiune. Aceasta poate fi una dintre contribuțiile majore ale României la construcția unei Europe mai sigure, mai ferme în susținerea propriilor valori, mai stabile și mai democratice.

 

Nevoia de succes este cu atît mai mare cu cât alegerile pentru viitorul Parlament European trebuie să aducă certitudini, încredere și stabilitate. Nu este vorba doar de o datorie ci și de un intres.

 

Nu toate acțiunile Uniunii Europene sunt însă orientate spre securitate sau defensivă. În cadrul Pilonului 3 „Europa, actor global”, România poate și trebuie să promoveze și atitudini ofensive, care să arate lumii întregi că Europa se poate impune când susține cauze drepte, și nu doar în dosare precum Schimbările Climatice sau Drepturile Omului.

 

La fel, România trebuie să-și ia în serios rolul de actor principal la granița de est a UE și a NATO. Este contextul ideal pentru a ne afirma, dintr-o poziție de prim-plan.

 

Este și un exemplu perfect al modului în care, în cadrul Președinției asigurate de România, pot fi susținute interesele naționale, în convergență cu cele europene.

 

Când vorbim despre Marea Neagră, bineînțeles că nu vorbim doar despre securitate militară ci și despre securitate energetică și despre promovarea intereselor economice ale României.

 

În cele două luni de la preluarea mandatului, România poate spune că deja marcheză reușite semnificative. Unii ar spune că „este o surpriză din partea României pentru partenerii europeni”. Eu spun că este o confirmare a unor capacități reale de care dispune România în domeniul diplomatic și instituțional.

 

Directiva Gaz este, de departe, cel mai puternic exemplu.

 

Pe 12 februarie, in dialogul tripartit dintre Parlament, Consiliu si Comisie s-a ajuns la un acord formal asupra modificarilor Directivei Gaz. Acordul provizoriu cu Parlamentul European a fost obținut la numai două zile lucrătoare după ce Comitetul Reprezentanților Permanenți i-a acordat președinției Consiliului mandatul de a începe negocierile.

 

Proiectul conductei Nord Stream 2 are un cost estimat la aproape 15 miliarde de euro. Principala tinta a modificarilor Directivei Gaz o reprezinta exact acest proiect.

 

În ciuda tensiunilor politice enorme din jurul subiectului, Romania a reușit să încheie negocierile la doar câteva săptămâni după preluarea președinției în ianuarie. Aceasta in ciuda asteptarilor pesimiste care nu dadeau nicio sansa unui rezultat pozitiv rapid.

 

Și nu este vorba doar despre așteptări pesimiste ci și despre presiuni și intervenții. Pana acum, cu sprijinul unor presedintii ale Consiliului mai favorabile Rusiei – cea bulgară și cea austriacă, Germania a reusit sa tot intarzie adoptarea unei concluzii.

 

Nu a mai fost cazul si acum, in ciuda insistentelor telefonice ale Berlinului, care a testat, fără succes, presiunea firului scurt cu Bucureștiul.

 

Dacă România ceda presiunilor și se alinia la jocul amânărilor practicat de Berlin, cele șase luni câștigate ar fi fost suficiente pentru ca proiectul Nord Stream 2 să facă un pas decisiv.

 

El are ca termen de finalizare decembrie 2019. Chiar daca Finlanda, care va prelua în iulie Președinția de la România, ar fi concluzionat dosarul, Nord Stream 2 nu ar mai fi fost evaluat din perspectiva unui „proiect viitor” ci al unuia deja implementat – situație net avantajoasă pentru Gazprom și Rusia.

 

România este in mod clar principalul castigator al negocierilor complicate din jurul acestui dosar. Iar această afirmație vine chiar din partea celor mai importante publicații din Bruxelles, precum Politico.

 

Dar nu doar România câștigă, ci întregul proiect european are de câștigat, și acest lucru a fost clar recunoscut de Comisie, prin vocea Comisarul pentru Energie.

 

Modificarile Directivei Gaz aduc obligativitatea de a juca după aceleași reguli pentru toate proiectele care doresc să livreze gaz Uniunii Europene.

 

Sunt limitate mult influentele politice, preturile preferentiale si lipsa de transparenta. Rusia nu va mai putea folosi livrările de gaze drept instrumente de influență politică și economică în interiorul UE.

 

Proiectele actuale in care e implicata Romania, precum BRUA, dar și valorificarea rezervelor energetice din Marea Neagră, câștigă de pe urma acestei noi legislatii. In contextul unei legislatii clare, ce ofera conditii egale pentru toti, este mult mai usor de atras finantare si sprijin pentru proiectele din domeniul energiei.

 

Am spus deja că România oferă exemple concrete și consistente, ale unui mandat de succes la Președinția Consiliului UE.

 

Dar nu trebuie să uităm de unde am pornit.

 

Chiar cu un an înainte să preluăm această Președinție, am văzut o campanie agresivă împotriva României.

 

Această campanie s-a intensificat în ultimele trei luni ale lui 2018.

 

Au fost chiar speculații conform cărora România nu va prelua această Președinție, aceasta deși nu există un mecanism care să ducă la așa ceva.

 

Toate campaniile media au avut impact asupra încrederii generale. Aceasta și pentru că publicul larg nu cunoaște în detaliu mecanismele de funcționare instuționale.

 

Pornind de la acest context negativ este incurajator să vedem cum aceleași media au recunoscut ulterior reușitele României, punctând în special finalizarea negocierilor și închiderea dosarului Directivei Gaz.

 

Nu este vorba doar despre Directiva Gaz, care a trenat, atât pe mandatul Președințiilor Bulgară și Austică ci și de Directiva privind Dreptul de Autor. Acesta este un alt dosar pe care discuțiile de poartă de trei ani de zile. România a reușit pe acest dosar să obțină atât susținerea Statelor Membre UE pentru un text de compromis cât și acordul Parlamentului European făcând doi pași decisivi spre închiderea dosarului ce mai așteaptă doar confirmarea Statele Membre în cadrul Consiliului UE.

 

De fapt, dacă ne uităm astăzi pe rezultatele Președinției Române, vom vedea cel puțin 25 de acorduri, doar în luna februarie!

 

Temele sunt extrem de diverse și acoperă practic absolut toate domeniile de competență ale Consiliului, de la securitate la digitizare și de la mediu la piețe financiare.

 

Începutul foarte bun al României în ianuarie și februarie, pe care îl putem cu toții vedea, ne obligă și mai mult în lunile ce urmează.

 

O Președinție de succes se remarcă dacă dovedește o serie de calități, și are un bilanț final pozitiv. Deși țara care o asigură se schimbă, Președinția are caracter permanent și unic. De aceea, coordonarea și continuitatea între țările care dețin Președinția, între persoanele implicate în Președinție și diferitele formațiuni ale Consiliului sunt esențiale.

 

Această coordonare și colaborare nu trebuie să aibă loc doar între Bruxelles și București ci și în interior, între puterile statului.

 

Președinția trebuie să fie neutră și imparțială. Aceasta deoarece ea nu poate nici favoriza interesele altor state membre, nici împinge preferințele naționale în fața celor europene.

 

Președinția nu poate fi politizată. O astfel de abordare ar șubrezi capacitatea și performantele Președinției, în detrimentul României și al Uniunii Europene.

 

Este esențial să nu cădem în păcatul de a muta lupta politică internă de la București la Bruxelles.

 

A face din România un caz special, în contextul Președinției, subminează definitiv șansa noastră de a fi pe picior de egalitate cu ceilalți. Și cred cu tărie că românii merită această șansă oferită de Președinția Consiliului UE, de a fi priviți cu mai mult respect.

 

Mai mult, din experiența anilor petrecuți în Parlamentul European, pot spune cu certitudine că vocile care lovesc în propria țară sunt ascultate, sunt folosite, dar niciodată nu câștigă respectul celorlalți.

 

Să nu uităm că avem destule atacuri din exterior, de care trebuie să ne ferim. Poate și din acest motiv trebuie să fim puternici și uniți în interior.

[1] https://www.romania2019.eu/2019/02/19/garantarea-unor-alegeri-europene-libere-si-corecte-consiliul-a-adoptat-concluzii/

[2] Concluziile Consiliului European din 20 martie 2015 (https://bit.ly/2V5sB91 paragraful 13, pagina 5)